Scufundarea

טבילה ברוח הקדושה
Tvilah ba'Ruach HaK’dushah - Scufundarea în Spiritul sfințeniei

Tvilah, deși este același termen atât în cazul tvilah ba’mayim cât și tvilah ba'Ruach HaK’dushah se traduce cu termeni diferiți în limba română. În cazul actului de tvilah ba’mayim - cufundarea (”botezul”) în apă, vorbim de cufundare, ceea ce înseamnă cufundarea cuiva sub apă și că în acest proces persoana nu se umple și în interior de apă. De aceea, termenul, cuvântul potrivit pentru acest act este: cufundare. În cazul Spiritului sfințeniei, persoana nu este cufundată în sensul de a fi doar ”acoperit” de Spirit din exterior ca în cazul cufundării în apă, ci este umplută pe dinăuntru. De aceea, termenul, cuvântul potrivit în limba română pentru această experiență este: scufundare. La fel cum o bilă este cufundată în apă și nu se umple de apă pe interior, dar un submarin este scufundat când se umple de apă pe interior. Așadar, avem cufundare în apă și scufundare în Spiritul sfințeniei. Pentru că Dvar HaElohim / Cuvântul Lui Elohim afirmă despre cei care au Spiritul sfințeniei că ”din interiorul lor” vor curge izvoare de apă vie. ”Fiecare care crede în Mine întocmai cum au spus Scripturile, râuri de apă vie vor curge din pântecul lui.” Yochanan 7:38.

Cine sau ce este Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei?
În legătură cu adevărul, dacă o doctrină este bazată pe un adevăr complet, este o doctrină corectă. Dacă o doctrină este bazată pe un adevăr parțial, atunci este o doctrină falsă, este o erezie. Adevărul care conține oricât de puțin neadevăr este un fals. Unele confesiuni susțin că Ruach HaK’dushah este ”ceva” (nu cineva). Că este o ”putere”, ”energie”... etc. Fără să intrăm în detalierea motivelor pentru care astfel de doctrine sunt incomplete și ca atare false, adică erezii, adevărul este că Spiritul are putere dar nu este o putere, energie... etc.! Alte confesiuni (majoritatea confesiunilor creștine) susțin că este o ”persoană”. O persoană distinctă în felul ei, de Adonay Elohim - Tatăl și de Adon Yeshua HaMashiach - Fiul, cu care formează o ”Sfântă treime” sau o ”Trinitate”. Că fiecare are propria ”personalitate”, voință, atribute... și împreună alcătuiesc ”un singur D-zeu”. Și că fiecare în parte sunt d-zei, coegali și coexistenți.
Cu această doctrină sunt anumite probleme care nu pot fi ignorate deloc, dată fiind importanța acestei doctrine fundamentale despre elohut / d-zeire / divinitate:
1. Termenul ”Sfânta treime” sau ”Trinitate” NU apare menționat concret niciunde în toată Scriptura. (Ori, o doctrină atât de importantă ar fi trebuit în mod obligatoriu să fie tratată de Adonay Elohim, în mod clar și evident în Cuvântul Său!)
2. Deducțiile care stau la baza ”personificării” Spiritului sfințeniei, ca persoană distinctă dintr-o dumnezeire multiplă, cu voință, caracter propriu, nu sunt indubitabile.
3. Chiar dacă să presupunem că Adonay Elohim, datorită atotputerniciei Sale, este un Elohim multidimensional, adică poate exista, se poate manifesta în mai multe ”forme”, ”persoane” în același timp, un lucru este aboslut sigur: că există o ierarhie, conform Kitvey HaKodesh / Sfintelor Scripturi între Adonay Elohim, Adon Yeshua HaMashiach și Ruach HaK’dushah . Deci nu se mai poate vorbi de ”coegalitate”! Iar dacă se face distincția care îi definește ca ”persoane” și d-zei, nu se mai poate vorbi de ”un (singur) Elohim (D-zeu)”. Și nu în ultimul rând, dacă se afirmă și că sunt coegali, acest lucru ar implica cel puțin faptul că fiind ”persoane” inteligente, având respect reciproc unul față de celălalt, toți trei ar trebui să aibă nume (propriu). Ori, Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei NU este un nume (propriu)! Deci nu are nume. Așadar, o ”persoană” din această treime este grav disprețuită și/sau ignorată de celelalte două. Chiar dacă după argumentele, explicațiile celor care cred în Trinitate, cei trei, au roluri diferite, chiar dacă există ierarhie între ei (ceea ce dacă ar fi coegali, nu ar fi așa), lipsa unui nume pentru o persoană a cărei hulire ”nu se iartă nici în era aceasta și nici în cea viitoare”, este o discriminare gravă din partea celorlalți doi.

Atunci cine este Ruach HaK’dushah de fapt?
Adonay Elohim ne spune clar în HaBrit HaChadashah prin Shaliachul / Apostolul Său evreu Shaul: ”Așadar, Adonay este Spiritul și unde este Spiritul Lui Adonay, este libertate.” 2Korintim 3:17. La fel cum în Torah (și în multe alte pasaje), în primele versete scrie despre Spiritul că este Ruach Elohim / Spiritul Lui Elohim. B’reshit 1:2. Nu o altă persoană, distinctă. Așa că Spiritul Lui Adonay Elohim este El Însuși prezent peste tot. În același timp (în mod logic), este și puterea Sa, prezența Sa - Shechinah și tot ce este El. Este ”miezul” ființei Sale, prin care în același timp umple totul și este prezent peste tot. ”Dar Elohim ne-a revelat nouă prin Spiritul Său, fiindcă Spiritul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile Lui Elohim. Fiindcă, care om știe ce este în om, în afară de spiritul omului, care este în el? La fel, niciun om nu știe ce este în Elohim, în afară de Spiritul Lui Elohim.” 1Korintim 2:10-11. Spiritul Său, la fel ca spiritul omului, nu sunt ființe, entități sau persoane diferite. Sunt aceeași persoană, ființă, entitate.

Mai este un aspect legat de Ruach HaKdushah / Spiritul sfințeniei care este adus ca argument pentru a dovedi că este vorba de o persoană. Iar acest aspect se bazează pe versetele în care Spiritul are sentimente, adică poate fi întristat de exemplu. Explicația este extrem de simplă pentru astfel de versete. Dacă cineva lovește, înțeapă, împunge degetul cuiva, atunci, i-a rănit degetul. A provocat leziune, durere degetului sau la deget. Dar tot persoana al cărei deget a fost rănit a fost rănită. Degetul nu este o altă ființă, persoană separată și distinctă. Dacă se ajunge la o plângere, cel rănit nu va declara că un deget i-a fost rănit, ci că el / ea a fost rănită. Însăși persoana al cărei deget este. Nu va spune: a lovit un deget, mână... picior... etc., ci ”m-a lovit”. Degetul doare? Da, doare. Dar asta nu înseamnă că e ceva separat, o altă entitate, ființă sau persoană distinctă de omul al cărui deget este. Degetul vorbește? Da, când face anumite semne, atunci comunică. Atunci când folosește limbajul muților, ”vorbește” dar nu este o altă persoană pe lângă cea al cărui mână este. ”Vorbește” și când scrie de exemplu și nu este o altă persoană. Mustră? Da, poate și mustra și nu este o persoană diferită, distinctă. Avertizează? Da, avertizează printr-un semn sau prin a opri fizic pe cineva... etc. sau vorbind prin darurile profeției, cuvântului de cunoștință, de înțelepciune... dar Adonay Elohim este Cel Care vorbește! Nu o altă persoană. Consolează sau ”mângâie”? Da. Și pentru toate acestea nu trebuie să fie o altă persoană! Adon Yeshua HaMashiach a spus: ”Dacă Eu alung shedimii (dracii / demonii) cu degetul Lui Elohim, atunci Malchut HaElohim (Împărăția Lui Elohim) a venit la voi.” Lukas 11:20. HaRuach / Spiritul este prezența omniprezentă a Lui Adonay Elohim Însuși. El Însuși, prezent peste tot. Nimic altceva și nimeni altcineva! Iar atunci când s emanifestă și puterea Sa, în iudaism se numește: Sh’chinah - prezența divină al Lui Adonay ELohim. Când cuiva îi este zdrobită inima, nimeni nu înțelege prin asta că inima cuiva ar fi o altă persoană, în interiorul persoanei. De aceea, Spiritul este cea mai adâncă parte a Lui Adonay Elohim, tocmai de aceea hula împotriva Spiritului nu va fi iertată. Pentru că oricine ”lovește” în el, lovește în El. Direct în inima Lui. Iată încă trei versete din Kitvey HaKodesh / Sfintele Scripturi care numesc, definesc Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei ca fiind ”degetul Lui Elohim”: Sh’mot 18:19; 31:18. D’varim 9:10:. De luat în serios este și faptul că Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei nu este asociat ca ”formă” cu o ființă umană niciundeîn Scripturi, doar ca foc, apă, ulei, Sh’chinah - gloria Lui Adonay sau ca un porumbel.

De ce în textele Noului Legământ / HaBrit HaChadashah s-a accentuat aspectul că ”Spiritul a spus...” dacă e Adonay Elohim? De ce nu scrie că ”așa vorbește Adonay”, ca în Tanach / Primul Legământ? Fiindcă mulți n-au știut nici că ”există” Spiritul sfințeniei. Subiectul nefiind tratat în iudaismul mozaic. Nu se făcea legătura corectă între Spiritul Lui Elohim și Adonay Elohim. Pentru că în Primul Legământ Ruach HaKdushah / Spiritul sfințeniei nu a fost prezentat așa cum s-a revelat în Noul Legământ pentru a înțelege manifestările, darurile... etc. Lui Adonay Elohim față de, și între copiii Săi. Maasey ha’shlichim 19:2.

Următorul aspect - argument este că uneori este folosit ”Spiritul Lui Elohim” sau ”Spiritul Tatălui” și alteori ”Spiritul Lui Yeshua” în Dvar HaElohim / Cuvântul Lui Elohim. Răspunsul este extrem de simplu din nou: Mashiach este numit ”brațul Lui Adonay” în Tanach (textul Primului Legământ). Yeshayahu 53:1. De citit și Yochanan 12:38. Ca atare, Spiritul Lui Elohim trece și lucrează prin Fiul. Adonay Elohim - Tatăl (Care face toate aceste lucruri prin Mine) lucrează prin Adon Yeshua HaMashiach în special în cei care L-au primit în inimile lor pe Fiul - tot prin Spiritul. Dar nu este o altă sau o a treia ”persoană”. Ci același Ruach / Spirit al Tatălui, Care lucrează prin Fiul. ”Ruach Adonay alay...” În final expresia Spiritul / Duhul sfânt, chiar și în ebraică, unde, nu este tradus tocmai corect gramatical Ruach HaKodesh (fiindcă ruach este la feminin și ha’kodesh este la masculin), în original, în aramaică este Rucha d’Kudsha, adică Spiritul sfințeniei și nu Spiritul sfânt. Dacă se compară cei doi termeni, se ”simte” că prima are o conotație ”de sine stătătoare” și poate însemna o ființă, entitate distinctă dar a al doilea termen, cel original, nu permite această interpretare.
Se pune întrebarea retorică: atunci când este vorba de credința adevărată și înșelăciunea antichristului, de ce doar Tatăl și Fiul sunt menționați, dacă ”Ei” sunt o ”trinitate”? 1Yochanan 2:22. Aceste versete sunt valabile în două feluri, și anume: 1. Cine nu Îi mărturisește și pe Tatăl și pe Fiul și 2. Cine mărturisește mai mult, adică încă pe cineva pe lângă Tatăl și Fiul!

Mai există și aparenta controversă legată de formula de tvilah în apă din Mattay 28:19. Unde Însuși Adon Yeshua HaMashiach spune ca tvilah în apă să se facă ”în Numele Tatălui și al Fiului, și al Spiritului sfințeniei”. Explicația este simplă: aici nu se face referire în mod separat la trei nume, fiindcă avem doar două nume. Referirea se face la plinătatea ”dumnezeirii” - elohut care este Adonay Elohim - Tatăl, Fiul Său Adon Yeshua HaMashiach și Spiritul sfințeniei și care conform Scripturilor este în Adon Yeshua HaMashiach! Kolosim 2:9. De aceea, atât contextul Scripturii cât și Scriptura în sine ne arată că tvilah în apă se făcea în Numele Lui Adon Yeshua HaMashiach! Asta este ceea ce a spus atunci, de fapt. Acest lucru confirmă și alte texte în care apare că El ar fi spus ca tvilah în apă să fie efectuată, oficiată în Numele Lui Yeshua. Și nu în ultimul rând: Dacă Adon Yeshua HaMashiach este Adevărul și Sfânta Treime / Trinitatea un adevăr, o doctrină de bază al crezului în El (că asta este în tot creștinismul), atunci de ce nu a vorbit despre asta, de ce nu a spus clar și concret niciunde (nici înainte de crucificare și nici prin Spiritul în epistolele shlichimilor sau măcar în HaHitgalut / Apocalipsa) că HaRuach / Spiritul este o a treia persoană pe lângă Tatăl și El?

Și acum să revenim la subiectul acestui mesaj: tvilah baRuach HaK’dushah / scufundarea în Spiritul sfințeniei.
1. Tvilah baRuach este diferită și separată de tvilah ba’mayim.
2. Tvilah baRuach este altceva decât ”nașterea din nou”, care tot prin Ruach HaK’dushah are loc.
3. Semnul evident și obligatoriu al scufundării în Ruach HaK’dushah este vorbirea în limbi ale malachimilor (îngerilor).

Tvilah baRuach este o experiență diferită de nașterea din nou prin HaRuach / Spiritul, naștere din nou care are loc înainte de tvilah ba’mayim / cufundarea în apă. Tvilah ba’mayim așa cum am explicat în mesajul despre acest subiect, este confirmarea fizică a faptului că persoana a făcut deja tshuvah (”pocăință”) / întoarcere la Adonay Elohim și s-a ”născut din nou” prin Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei. Această realitate, acest adevăr este confirmat, prezentat în mai multe pasaje din HaBrit HaChadashah / Noul Legământ, în care aceste acte au loc separat unele de altele și nu în același timp. Tot aici trebuie menționat că ”pecetluirea cu Spiritul sfințeniei” care este necesară salvării (mântuirii) omului, se referă la ”nașterea din nou” prin Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei, prin primirea în inimă al Lui Adon Yeshua HaMashiach și nu la scufundarea în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei. Ca atare, NU este nevoie de scufundarea în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei pentru a fi salvați (mântuiți)! Și nu ”doar cei care au scufundarea în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei” sunt salvați! Ci toți cei care au făcut tshuvah / s-au întors la Adonay Elohim prin credință, primindu-L pe Adon Yeshua HaMashiach în inimile lor! De vreme ce nașterea din nou a credincioșilor are loc prin întoarcerea la Adonay Elohim și primirea cu credință al Lui Adon Yeshua HaMashiach în inimă, scufundarea în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei are loc tot printr-o rugăciune rostită cu credință din partea credinciosului. Dar nu înainte de primirea Lui Adon Yeshua HaMashiach în inimă! Un om nenăscut din nou NU poate fi umplut de Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei fiindcă este încă păcătos, necurat. Întâi trebuie să fie iertat, curățit, sfințit prin sângele Lui Adon Yeshua HaMashiach. Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei nu va veni niciunde unde sângele Lui încă nu a iertat, șters, curățit, sfințit!

Revenind la ideea principală, tvilah ba’mayim / cufundarea în apă nu este legată automat de scufundarea în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei. Prima este un act al credinței credinciosului și a doua este o experiență supranaturală a Spiritului. Semnul clar și vizibil al scufundării în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei este vorbirea în limbi îngerești. Dacă cineva nu vorbește în limbi îngerești, acela nu are scufundarea în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei.

Cum se primește? După cum am menționat, credinciosul trebuie să ceară prin credință, în Numele Lui Adon Yeshua HaMashiach de la Adonay Elohim - Tatăl să-i dea darul (Lui) Ruach HaK’dushah / Spiritului sfințeniei, să-l umple, să-l scufunde în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei. Acest lucru se poate face individual, la o întrunire publică a comunității locale sau la o rugăciune dedicată în mod specific pentru acest lucru. În HaBrit HaChadashah / Noul Legământ acest lucru a avut loc sub diferite forme: la rugăciunea primilor credincioși evrei la Sărbătoarea Shavuot, în timpul predicii lui Keyfa haShaliach, prin punerea mâinilor shlichimilor / apostolilor. În altă ordine de idei ”stăruința după” sau ”pentru Duhul Sfânt” este o practică nescripturală care se bazează pe interpretarea greșită a unui verset care nu are de a face cu această experiență. Acest lucru nu înseamnă că unii credincioși nu ar fi primit scufundarea prin această practică, dar sunt și cazuri cand s-a primit altceva sau s-a ajuns la manifestări carnale / sufletești și nu spirituale. De imitare a vorbirii altora în limbi... etc. De aceea, trebuie avut grijă ca modul în care se cere să fie scriptural.

Unii susțin (anumite cofesiuni chiar la nivel de doctrine) că această experiență, atât scufundarea în Ruach HaK’dushah / Spiritul sfințeniei cât și darurile, în mod special ha’dibur b’l’shonot - vorbirea în limbi (îngerești) nu ar mai exista în vremurile de azi. Aceste doctrine sunt false, sunt erezii. În primul rând pentru că se bazează pe versete răstălmăcite, pe experiențe negative, pe împotrivire față de aceste daruri supranaturale și pe negarea realității. Adică, dacă așa de mulți credincioși le au, dacă oricine cere cu credință și primește, este total absurd a nega ceva ce există în realitate, există în mod evident. Mai ales că Dvar HaElohim / Cuvântul Lui Elohim afirmă că au fost date pentru ”zidirea” Comunității. Poate cineva să afirme că nu mai are nevoie de creștere (zidire) Comunitatea Elohimului Cel viu? Nimeni (care acceptă realitatea și adevărul).

Ha’dibur b’l’shonot / vorbirea în limbi (îngerești) este darul primordial și semnul clar și evident al scufundării în Ruach HaKdushah / Spiritul sfințeniei. La acel Shavuot când cei 120 de credincioși evrei au fost scufundați în Ruach HaKdushah / Spiritul sfințeniei, toți au vorbit în limbi. În mod public, această vorbire le-a fost dată în limbile evreilor care au venit din alte țări la sărbătoare. Dar, în afară de acest caz, la general, este vorba de limbi îngerești pe care oamenii nu le înțeleg, nici măcar cei care se roagă în acele limbi (doar aceia care au și darul traducerii limbilor), fiindcă sunt secrete (pe care satan nu trebuie să le înțeleagă).
Și nu în ultimul rând, dacă aceste ”daruri” supranaturale (împreună cu altele) sunt prezente în viața evreilor mesianici și sunt confirmate de Scripturi, atunci este clar că sunt reale și valabile și în zilele noastre.